În noua sa carte, Epoca de Aur pe strada James din Syracuse, istoricul Dennis Connors le propune cititorilor o călătorie înapoi în timp, într-o perioadă în care strada cea mai elegantă a orașului era împodobită cu conace impunătoare, grădini rafinate și grajduri pentru trăsuri.

Între anii 1890 și 1930, strada James era o adevărată mândrie pentru comunitatea din Syracuse. Connors o descrie drept un „refugiu rezidențial încântător”, care oferea o alternativă liniștită față de cartierele industriale din apropierea canalului. Pentru localnici, era echivalentul celebrei Fifth Avenue din New York.

Volumul, programat să apară pe 16 aprilie, combină fotografii publicate pentru prima dată cu povești redescoperite despre marile case de pe strada James și despre oamenii care le-au locuit sau au muncit în ele. Oaspete venit din Chicago scria odinioară: „Nu cunosc vreo altă alee urbană care să ofere o stradă rezidențială mai atrăgătoare.”

Cartea este publicată în colaborare de Syracuse University Press și Asociația Istorică Onondaga, unde Connors a activat ca director executiv și curator de istorie.

Strada James l-a fascinat pe Connors încă de la sosirea sa în Syracuse în 1974. „Este ceva aparte la strada James”, a declarat el într-un interviu recent. „Fără îndoială, era mereu cea mai vizitată când țineam tururi sau conferințe.”

„Oamenii în vârstă aveau amintiri vii și o nostalgie profundă legată de vremurile de glorie ale străzii”, a adăugat el. „Iar cei mai tineri erau uimiți că astfel de case au existat aici vreodată.”

Introducerea cărții detaliază ce a făcut ca strada James să fie atât de specială și urmărește traiectoria ei de la ascensiune la declin. Connors susține că poziționarea geografică a străzii a contribuit la farmecul ei. Situată pe o colină, ea oferea priveliști impresionante asupra împrejurimilor. Ulmii înalți formau o adevărată „arcadă gotică” deasupra traficului.

Un articol dintr-un ziar din Syracuse, publicat în 1916, elogia amplasarea și arhitectura străzii. „Strada James este mărginită, pe kilometri întregi, de copaci impunători, bătrâni și înalți. Reședințele sunt elegante și impresionante. A găzduit numeroase stiluri arhitecturale, dar le-a îmbrățișat pe toate și le-a armonizat.”

Reporterul concluziona cu încredere că strada „nu poate fi – și probabil nu va fi niciodată – urâtă”.

Totuși, istoria avea să contrazică această predicție.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, schimbările din stilul de viață, mutațiile economice, creșterea popularității automobilelor și atracția față de suburbii au transformat definitiv strada James.

Connors a petrecut „mai mulți ani” studiind atent istoria a 60 de case, pentru ca în final să includă 20 dintre ele în carte. Fiecare casă are un capitol dedicat, unde istoricul detaliază cine le-a construit, cine le-a locuit și cum au evoluat în timp, adăugând observații despre arhitectura fiecăreia.

Pentru a reconstitui trecutul, Connors a cercetat „pagini și pagini” din ziarele locale, oferindu-i o perspectivă asupra vieții sociale a orașului. În plus, a consultat registrele de recensământ pentru a descoperi cine locuia în fiecare conac și dacă existau servitori angajați.

Două figuri istorice importante — președinții americani Ulysses Grant și William Howard Taft — au vizitat, la rândul lor, strada James.

Doar o treime din cercetările sale au fost incluse în cele 488 de pagini ale cărții. Connors afirmă că și-ar dori să scrie un al doilea volum, o continuare a acestei incursiuni în istoria uneia dintre cele mai remarcabile străzi din Syracuse.